Sunday, September 30, 2012

Ennio Marchetto :: The Living Paper Cartoon

Ennio Marchetto :: The Living Paper Cartoon:

'via Blog this'

Monday, September 24, 2012

New Edge Movies - Latest Movie Reviews and Movies Online

New Edge Movies - Latest Movie Reviews and Movies Online:

'via Blog this'

LYA KONIG

                            MAREA DOAMNA A TEATRULUI ISRAILEAN

                                O MÂNDRIE A TRIBULUI NOSTRU.

                                                                        Din ciclul "Oameni care ne fac cinste".



Nu cu mult timp în urmă, am citit  in ziarul HAARETZ, o relatare interesantă, semnată de Elia Mrlinkoa, despre marea doamnă a teatrului israrailean, care  printre altele consemnează:
"Lya Konig, a intrat pe scenă şi începe să cânte. Vocea ei e puţin răguşită. E primită cu ovaţii. Încă  captivantă la cei peste 83 de ani. Ea ridică inaugurarea Teatrului HABIMA din Tel – Aviv, refăcut, la cota cea mai inaltă, arătând din nou ce diva este în realitate. Actriţa s-a urcat pe scenă şi după o operaţie încheiată cu bandaje la ambele picioare şi după ce s-a descoperit că are o problemă pulmonară. Şi-a interpretat de câteva ori rolul  şi după o fractură la piciorul stâng, când a apărut în faţa spectatorilor sprijinindu-se de un  baston........"
Colega noastră de breaslă Hedi Simon, văzând-o recent în spectacolul "NICI ZI NICI NOAPTE" unde a  avut bucuria de o revedea pe marea doamnă a teatrului israilean Lya  Konig, jucând rolul încredinţat cu un talent ieşit din comun  iată ce scria în cronica teatrală, pe care a inserat-o  în publicaţia noastră  :
"Lya Konig este una din rarele artiste care ocupă singură scena, o luminează cu prezenţsa ei, cu vocea ei de neconfundat, indiferent în ce limbă vorbeşte. Am auzit-o declamând sau cântând în limba idiş pe scena TES din Bucureşti în anii indepărtaţi ai studenţimii mele. Am urmărit-o credincioasă în toate spectacole de la Habima ,de când trăiesc în Tel-AVIV. Timpul nu a schimbat-o cu nimic. Lya Konig este aceaşi tănără şi frumoasă în toate rolurile, dar mai ales, un munte de talent care mereu îşi arată noi şi noi forme de exprimare..
In piesa ŞI ZI ŞI NOAPTE "personajul Socolova (Lya  Konig) este esenţa lirismului pe care şi l-a dorit autorul cu siguranţă....".

Iată şi ce m-a determinat să mă "avânt", să caut, prin toate mijloacele de documentare, cât mai multe despre această mândrie a tribului nostru.
Acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că este imposibil să sintetizez măcar 1o %,din bogata ei biografie, presărată cu zile însorite şi zile intunecoase,într-o relatare de 2-3 pagini de revistă, ca atare m-am limitat la ce este mai important, cu  speranţa că voi reuşi să  prezint , mai jos,cele mai semnificative frânturi din viaţa acestui "munte de talent"..
Din câte mi-a povestit binecunoscutul artist  Iancale Alperin, din câte am citit în materialul documentar, mi-am dat seamă că LYA KONIG aidoma  ca pasărea PFENIX, renaşte mereu din propria-i cenuşă  şi zboară...şi zboară din rol în rol, din spectacol în spectacol al marelui teatru din Tel Aviv.
Poate îşi aminteşte şi acum,când a ajuns să fie o divă a marelui teatru israilean şi nu-i pare rău că nu s-a lăsat intimidată de vorbele pregmatice rostite de renumitul artist Havis şi mama ei, când se pregătea pentru a lua parte la examenul de selecţie în vederea  imbrăţişării artei Thaliei.
"Ce nevoie ai tu de meseria asta, o meserie care pur şi simplu te umileşte, depinzi de oameni care te critică  ???".
Cât priveşte mama ei,marea artistă a secolului XX-lea, Dina Konig, o privi, atunci, atentă şi mai mult în glumă afirma cu un zâmbet pe obraz.....
"Mda, e adevărat, cam lată în şolduri, nasul e...un pic cam lung, dar are un singur lucru, are un şarm care va trece rampa".
A  trecut rampa şi încă cum ?
-         .
. Dar pentru asta trebuie să ai voinţa ei, să depui eforturi supranaturale, să nu te dai "bătutră" în faţa necazurilor inerente ale "vârstei de aur"


LYA KONIG, s-a născut în Polonia, iar după cel de al doilea război mondial a venit în România, unde a studiat actoria la Institutul de teatru din Bucureşti,  după ce debutase la vârsta de17 ani, pe scena  Teatrului Evreiesc de stat din Capitală .
Având părinţi artişti de seamă în teatrul idiş,Dina Konig şi  Iosef Carmen, vechea zicală românească s-a dovedit a fie întemeiată şi în cazul ei că"mărul nu cade departe de pom".
După multe succese obţinute în România, pentru care a fost răsplătită şi cu premiul.de stat al ţării,.dar fiind convinsă că adevărata ei patrie este numai Israel, în 1961 soseşte în ţară împreună cu soţul şi iubitul ei de o viaţă., regizorul şi scriitorul ZWI STOLPER. După ani, din cauza unei boli ce nu iartă  o părăseşte fără voie, în mijlocul drumului, lăsându-i o rană adâncă în suflet, care nici până în prezent, după atăţea ani, nu s-a vindicat şi probabil cu ea va pleca spre o lume, poate, mai bună.
O voinţă fără margini îmbinată cu talentul ei ieşit din comun o face să-şi însuşească repede limba ţării şi curând de tot, devine o renumită actriţă a Naţionalului israilean – Teatrul HABIMA din Tel-Aviv.
După peste un sfert de secol, de la  coborărea din avionul  TAROM, pe aeroportul din LOOD, după primirea multori premii,în ţară şi peste hotare, vine anul 1987, când marea doamnă a teatrului israilean primeşte şi Premiul Israel, cea mai mare distincţie a ţării.
Percutanta în registrul tragic, în femeia puternică din MUTTER COURAGE, apoi inocentă, lipsită de apărare şi delicioasă ingenua monogenară în "Trei femei inalte" de Edward Albee, sau în alte sute de roluri încredinţate, Lya Konig are darul de a ne arăta faţeta simplă, modestă şi de o umanitate copleşitoare în tot ce ne oferă, începând cu roluri comice şi terminând cu cele tragice..
La cei peste 83 de ani Lya Konig, cântă, dansează plină de vitalitate, redă personajul înterpretat întocmai cum autorul l-a măsluit, când a scris rolul, aidoma cum regizorul a visat să apară în faţa publicului.Nu o dată am admirat-o pentru flerul ei încredibil, parte integrantă din orice spectacol unde este distribuită.

Nu rare ori, când o admirăm, vedem ce este capabilă să realizeze pe scenă şi putem afirma, cu certitudine, că LYA KONIG este un talent ieşit din comun, o actriţă ce pe merite şi-a câştigat faima de marea doamnă a teatrului israilean..
Lya Konig, vorbeşte curent limbile idiş, ruseşte, româneşte, poloneză, germană. Încă de mică a fost in touch cu toate limbile. Mulţi, ascultând povestea carierei de artistă, o consideră ,pe drept cuvânt, un copil minune, un  wunderkind..
În mai  toate interviurile acordate Lya, nu omite să amintească că decizia ei de a urma teatrul este legată şi de soţul ei ZWI STOLPER z.l., care a fost un bărbat foarte frumos, irezistibil.
Dar şi povestea de dragoste pentru acest bărbat irezistibil, ZWI STOLPER a determinat-o să devină o mare actriţă.
Să ascultăm un fragment din această frumoasă poveste....
"Eu , o naivă de 17 ani, nefardată, deloc sofisticată, copleşită că mă întâlnesc cu un  băiat aşa de frumos. habar nu aveam ce să discut cu el. Îmi plăcea Puşkin, la şcoală din Cernăuţi, citisem mult. Aşa că mi-am zis să-i recit din Puşkin, să-l impresionez şi atunci, el m-a privit şi mi-a zis..Tu ai talent, trebuie să te faci actriţă..
Părinţii mei au fost reticenţi, pe urmă au aflat şi de ce. În timpul acesta , la teatrul evreiesc de stat  din Bucureşti, se dădeau audiţii pentru tineri actori şi am spus  că vreau să merg şi eu. Au venit mulţi tineri activi la Societatea IKUF.. Eu eram un outsider. Mămica mi-a zis ...te las să te faci actriţă numai dacă eşti talentată, dacă nu eşti, este o ruşine  pentru mine şi pentru tatăl tău. .Tatăl meu era foarte talentat, iar mămica nu vorbea de ea, cât de tatăl meu.....".
Sigur toate acestea împreună cu îndemnul băiatului irezistibil, care va deveni mai târziu soţul, iubitul, strălucirea luminii ocihlor ei, au "înpins-o" cu forţă pe cărarea teatrului, pe atunci nepetruită, acum asfaltată cu multe succese..
Nu o dată îi răsună în urechi cuvintele primului ei regizor Ginel Teodorescu, cu care, de altfel, a început, practic, şcoala de teatru, a făcut-o să înţeleagă scena, jocul teatrul.....
"Măi, tu eşti aşa de naturală, de parcă trăieşti rolul ăsta"
Tot de la el a învăţat firescul pe scenaă, uşurinţa de a intra în rol. Cu el a realizat pe Toinette în "Bolnavul închipuit" de Moliere,"Jurnalul Anei Frank," succese care au propulsat-o în primi ani de teatru pe scenele  României.şi pentru care a fost răsplătită cu Premiul de stat al României..
Amintiri frumoase are şi dspre primul rol interpretat  în noua-veche patrie, Israel,când a fost Eva din DOMNUL PUNTILA ŞI SLUGA SA MATTI, de Brecht şi multe altele.
.
LYA KONIG joacă de aproape 5o de ani în ivrit. Deşi limba ţării este  mai dură decât idişul. Nu se compară când spui în idiş" te iubesc", cu gingăşia şi fineţea ei faţă de ivritul, care are ceva mirific, parcă citeşti din TANAH.

Şi când mă gândesc cu dispreţ la aşazisa comidiantă L.S. de la grupul lui ASAIG SLOMO, care într-o  emisiune ,la televiziunea noastră afirma,( crezând că este ceva distractiv,) "Ce-i şi teatrul idiş, vin bătrănii, mulţi au pierdut deja auzul şi întră în sală, ca apoi la ieşire să nu ştie ce au văzut...." Nu merită să comentăm, dar totuşi ne doare, mai ales cine rosteşte aşa nişte înjosiri. Ne resemnăm cu vechea zicală "Nu există pădure fără uscături"
.
Nu încerc, cred că nici nu-i cazul să citez  rolurile interpretate de marea doamnă a teatrului israilean. În mai toate am avut ocazie  s-o vedem cum iubeşte provocarea, cum o tentează noul, modernul, totul ce are o substanţă literară, dramatică. De altfel, regizorii caută mereu pentru ea asemenea roluri ştiind că numai ea poate da  viaţă întocmai a personajului creat în piesă.
Nimeni dintre noi, care am văzut-o cu Dinu Cernescu la Habima , când a făcut pe Gertrude în HAMLET de Shakespeare, nu o va uita până în ultimile clipe de viaţă..
Lya Konig, s-a întrecut pe sine, nu de mult, şi când  a realizat recitalul cu o serie de monologuri din rolurile de succes ale lui Caragiale, pe scena teatrul ODEON din Bucureşti, în cadrul  ZILELOR CULTURII ISRAILENE la Bucureşti..
Recent marea domnă a teatrului israilean a fost onorată cu titlul de Doctor  Honoris Causa al Universităţii din Tel-Aviv.
Zilele trecute ziarul HAARETZ a anunţat că marea doamnă a teatrului israilean LYA KONIG, a fost destinsă cu Premiul EMET 2O12, 2o12, acordat de Fundaţia AMN, pentru promovarea ştiinţei, artei şi culturii.
Dar de aprecieri şi premii multe nu duce lipsă, doar să ne rugăm la bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate şi să  continuă activitatea, în acelaşi ritm ca în prezent.
Aşa cum am precizat mai sus, ca să  să redai ce  se povesteşte  despre viaţa, cariera, bucuriile şi suferinţele eroinei mele de astăzi, ai nevoie de mult spaţiu, se poate scrie chiar una sau două cărţi interesante, ce nu vor plictisi pe cititorii..

Sigur , cum ştim orice început are şi un sfârşit, de aceea  mă opresc aici cu speranţa că am reuşit, în linii mari, să vă prezint această mândrie a tribului nostru.

SABAT SALOM POPORULUI NOSTRU..

SIGI SONNTAG

                                           .

Thursday, September 13, 2012

Naftali Herstik, Alberto Mizrachi, Benzion Miller with the Neimah Singers - Tumbalalaika - YouTube

Naftali Herstik, Alberto Mizrachi, Benzion Miller with the Neimah Singers - Tumbalalaika - YouTube:

'via Blog this'

Avem timp pentru toate


                                                                                     din colectia Dori Frankel

Avem timp pentru toate,

 să  nu dormim, nepoate,

să alergăm, netoate,

să regretăm, fârtate,

 să-i judecăm pe alții,

 să respectăm înalții,

să regretăm că scriem,

 scriitori între o mie,

avem chiar și proiecte,

din lipsă de obiecte,

avem timp de iluzii,

de nu facem ocluzii,

ambiții și cenușă,

destinul după ușă,

din nori și amănunte,

noi construim un munte,

 reclame ,accidente,

răspunsuri remanente,

un vis ce se sfărâmă,

un dans înalt pe sârmă,

din lecții neuitate,

ne regăsim un frate,

din daruri rău primite,

dureri nelămurite,

tandrețea vine, trece, 

iar  trupu-i deja rece,

iar cine te iubește,

iubirea nu e-n dește,

iubirea nu se cere,

de ai sau n-ai avere,

iubirea nu-i de-o clipă,

dar poate fi risipă,

să crezi mai mult  în tine, 

să  știi mai mult ce-i bine,

deși au două fețe,

monezile răzlețe,

e timp să rabzi , să nu rabzi, 

te poți trezi din colaps,

erou e cel ce știe , orice ar fi,

 să fie egal cu sine însuși,

chiar de rămâne singur,  

de simți durerea, poart-o, nu-i nimeni s-o împartă,

oricare suferință, ea ține de-o ființă,

nu te-nrăi  oricare să creadă că ești tare,

de ești cinstit cu tine, poți fi cu orișicine,

când scrisul te alină,

ai propria-ți lumină.  

  

Wednesday, September 12, 2012

Povestea unui soricel


UN NOU PRILEJ PENTRU A MULTUMI
CELOR CARE IMI SUNT APROAPE!!!
 
Povestea unui soricel (Povestea am mai citit-o mai demult, tot pe un mail, multumesc si eu celui care mi l-a trimis. Este plina de invataminte. Ar fi pacat daca numai am citi-o!)
 
Un soricel privi din crapatura sa din perete si ii vazu pe taran si pe nevasta acestuia deschizand un pachet.
- Ce mancare sa fi adus oare? se intreba soricelul... Cu groaza isi dadu repede seama ca era o capcana.

Soricelul se strecura cu mare grija in curtea animalelor si dadu alarma:
- E o capcana in casa , e o capcana in casa!
Gaina cotcodaci si se infoie , ridica apoi capul si ii spuse:
- Domnule Soarece , vad bine ca acest lucru te afecteaza , dar pentru mine el nu are nici o relevanta.
- Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze.
Soricelul se intoarse atunci inspre porc si ii spuse:
- E o capcana in casa , e o capcana in casa!
Porcului ii fu mila de el , dar raspunse:
- Imi pare foarte , foarte rau , Domnule Soarece , dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele.
 
Soricelul merse atunci la vaca si ii spuse:
- E o capcana in casa , e o capcana in casa!
Vaca ii spuse:
- Vai! Domnule Soarece , imi pare foarte rau pentru tine , dar chiar nu este o urgenta pentru mine.

Si asa se intoarse soricelul in casa , cu capul plecat si cat se poate de amarat , pentru a infrunta de unul singur capcana pusa de taran.

In chiar noaptea aceea in casa se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana in care s-a prins un soricel.
Nevasta taranului se repezi sa vada ce s-a prins. Pe intuneric , ea nu isi dadu seama ca in capcana isi prinsese coada un sarpe veninos.Sarpele o musca pe nevasta taranului. Taranul o duse cat putu de repede la spital si cand o aduse acasa , ea mai avea inca febra.
Oricine stie ca cel mai bun tratament impotriva febrei este supa proaspata de pui , asa ca taranul lua un cutit si se duse in curtea pasarilor , ca sa faca rost de principalul ingredient pentru supa.

Dar nevasta lui nu se insanatosi , asa ca prietenele si vecinele ei venira sa o ingrijeasca si stateau cu ea mai toata ziua. Pentru a le da de mancare , taranul fu nevoit sa taie porcul.

Nevasta taranului nu se mai insanatosi , si muri la scurt timp.
La inmormantare veni multa lume , iar taranul trebui sa taie si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul se uita din crapatura lui din perete , cuprins de tristete.

Morala: cand auzi ca cineva se confrunta cu o problema si tu ai impresia ca acest lucru nu te priveste , adu-ti aminte ca atunci cand unul dintre noi este amenintat , cu totii suntem expusi unui risc. Suntem cu totii implicati in aceasta calatorie numita viata. Trebuie sa avem grija unii de altii si sa facem un efort in plus pentru a ne incuraja unii pe altii.

TRIMIT ACEST MESAJ CELOR CARE M-AU AJUTAT CAND AM AVUT NEVOIE SI VREAU SA LE SPUN CAT DE MULT CONTEAZA EI PENTRU TINE! 

Saxone-Art

Saxone-Art:

'via Blog this'

Sunday, September 09, 2012



                 רכבת החיים.

כרכבת ארוכה החיים נראים,
בתוכה נוסעת אנו מתעוררים,
וכך בלי לשים לב אחיי,
היכן עלינו ומתי.

עצירות בדרך זמני האושר,
וחונים בם אנו,לרגעים בקושי.
עד ש היטב שמים לב,
צופר הקטר נוסע וחולף.

הכאבים הם תחנות,
ללא קץ מאוד ארוכות,
וכאילו להכעיסנו בזדון,
צצים הם עוד ועוד המון.

בחוסר סבלנות דלוקים,
קדימה אנו מביטים,
ומנסים במהרה,
להגיע לאיזו מטרה.

חולפים ימים חולפות שנים,
רגעים של אושר וכאבים.
ניזונים חיינו מחלומות,
מושקים במי ההנאות.

פוגשים ילדים רבים שמחים,
שעל הקרונות עולים,
ומקרון לעתים יורד,
קשיש רצוץ עייף בודד.

אך בו יבוא הזמן,
בו נרד אנחנו גם,
מה לא ניתן? מה לא נמכור?
להשיב גלגל הזמן לאחור.

וכשלאחור מפנים מבט,
בוכים על זמן ש כבר אבד,
ושופרי אין סוף מודיעים,
ש בלי דעת חלפו חיים.
תירגום מרומנית: ישראל שטנצלר